Volumul de poezii „O punte din moarte spre viaţă” reprezintă debutul lui Radu Foca, membru al Filialei Nevăzătorilor Botoşani. La lansarea cărţii sale, „petrecută” la Galeriile de artă „Ştefan Luchian” în luna martie, autorul a beneficiat de o recenzie de ţinută, scrisă şi susţinută în faţa auditoriului prezent de Dumitru Ivan – directorul Editurii „Quadrat”. În prezentarea făcută, Dumitru Ivan a amintit prima carte adusă în atenţia cititorilor de editura înfiinţată în 1995: „Întâmplarea a făcut ca prima carte, „Cântecul iubirii”, semnată de Constantin Rusu (originar din judeţul Suceava, cetăţean american), să fie o carte de poeme dedicate vieţii trăite în spiritul credinţei.
Astăzi, editura face dovada unei interpretări corecte a dreptului la cultură a fiecărui om şi a libertăţii de exprimare, din orice direcţie ar veni concepţiile sale religioase.
Cartea debutantului Radu Foca – „O punte din moarte spre viaţă” – dovedeşte, fără drept de tăgadă, afirmaţia publică a unui autor care doreşte să-şi exteriorizeze concepţiile sale, înţelegerea proprie în abordarea temei religioase în cadrul poemelor pe care le dedică, în deplină cunoştinţă şi cu deplină recunoştinţă „faţă de Cel ce s-a jertfit pentru mine”. Autorul însă nu o face numai pentru sine. Aşa cum îi stă bine unui bun creştin, el îşi exprimă dorinţa de a trezi „conştiinţa amorţită a acelora care-şi irosesc preţiosul timp în plăceri de-o clipă şi nu-şi înţeleg sau nu-şi cunosc rolul şi existenţa lor pe acest pământ”.
Dacă aceste lucruri sunt spuse în deschiderea cărţii, autorul îşi dedică întregul discurs liric, de-a lungul celor peste o sută de pagini, unei viziuni izvorâte din credinţa sa şi din dorinţa de a învinge orice piedică pentru a îndeplini chemarea la viaţă, viaţă trăită întru credinţă:
„Cântă inimă şi spune: Pacea ce-o primeşti de sus
Îţi dă aripi, te conduce către Slava lui Isus”.
O notă caracteristică ce străbate de la un capăt la altul volumul de versuri ieşit recent din tipografie este aceea a optimismului, lucru uşor de bănuit în sufletul celui pătruns de Credinţă, convins deplin de îndemnul:
„Crede-ntruna, nu te-abate
Şi vei fi… Nemuritor!”
Citind, în continuare, gândurile autorului ce reflectă trăirile interioare, am găsit grăitoare expresie:
„Dorul din inima mea…
Mă-nalţă, tot mereu, tot mai sus.
Spre culmi ce pacea îmi pot da,
Spre steaua Gloriei de Sus”.
Nu mi-am propus să fac recenzia cărţii, dar aş vrea să menţionez că şi alte teme, cum ar fi lupta cu răul, întruchipat de Satan, infirmarea falsităţii, izbăvirea păcatului, capacitatea Divinităţii de a ajuta pe cel aflat în impas constituie repere majore în tematica abordată de Radu Foca.
Analizată cu mult spirit critic, cartea are şi unele neîmpliniri, acestea ţinând de tehnica versificării şi de unele „secrete” ale rulajului unor sintagme, dar care, printr-un spor de efort, vor fi înlăturate, încât la viitoarele apariţii să nu le mai întâlnim în textul tipărit”.
Botoşani, 1 martie 2012, Dumitru Ivan
