Răscoală între deţinuţi şi nevăzători

Îngrijoraţi de mănuşa moale a boxerilor şi a luptătorilor de K1 la campionatele mondiale, performerii din Penitenciarul de Maximă Siguranţă din Botoşani s-au luat la trântă cu nevăzătorii din aceeaşi localitate pe chestiuni de istorie. Nu-i de mirare că nevăzătorii au câştigat disputa cu cei aflaţi în colivie fiindcă e de la sine înţeles că una e să fii nevăzător din cauza unei chestiuni genetice şi alta e când comiţi având orbul găinilor. Sâmbătă, la Penitenciarul din Botoşani s-a întâmplat o întrecere între deţinuţi şi nevăzători. Tema a fost una simplă şi totodată în deplină concordanţă cu evenimentele din acest an. Am aniversat 100 de ani de la Răscoala din 1907 şi evenimentul nu putea trece neconsemnat. Întrecerea în sine a dovedit o cunoaştere profundă de ambele părţi a evenimentului. Decât că, în vreme ce nevăzătorii au avut tot timpul la dispoziţie să se pregătească, cei aflaţi temporar în captivitate au mai fost antrenaţi şi în alte activităţi specifice muncii de deţinut. Unde mai pui că au trebuit să se bată în inteligenţă cu campioni, nevăzătorii botoşăneni fiind multipli câştigători ai unor concursuri de cultură generală la nivel naţional. Şi mai, mai să le reuşească. Au pierdut la diferenţă de o singură întrebare. Acest eveniment îmi reaminteşte o imagine atipică a unui orb din naştere care, în urma unei operaţii miraculoase, şi-a câştigat dreptul de a vedea lumea aşa cum e. Toate imaginile i se păreau anapoda. Culorile îi provocau o stare psihică la graniţa cu demenţa. Persoanele pe care le vedea i se păreau extratereştri. Nimic din ceea ce era în închipuirea lui nu mai avea valabilitate. Drept dovadă că imediat după miraculoasa intervenţie chirurgicală s-a sinucis. Şi pentru unii şi pentru ceilalţi, lumea reală li se pare abstractă. Unii nu văd realitatea din cauza gardurilor, ceilalţi din cauza moştenirii genetice.
Experimentul de sâmbătă de la Penitenciarul de Maximă Siguranţă Botoşani pare a fi unul benefic. Pentru că nu reprezentanţii Asociaţiei Nevăzătorilor sunt cei care au nevoie de sprijinul concetăţenilor, ei oricum „văd” mult mai bine ce se întâmplă în jurul nostru, ci tocmai cei aflaţi în captivitate, care nu întotdeauna înţeleg că realitatea este cu totul altfel decât o văd ei.