Acest an, 2009, care marcheaza bicentenarul Louis Braille, ne ofera prilejul de a aduce in centrul atentiei figura tanarului nevazator francez care, la numai 20 de ani in 1829, cu ideea sa geniala, descoperind alfabetul punctiform, a schimbat istoria semenilor sai. Un om simplu, intr-un moment de gratie sau, dupa celebra expresie a lui Napoleon, soldatul umil care si-a descoperit bastonul de maresal.
Louis Braille este personalitatea care, fara indoiala, i-a salvat pe orbii din lumea intreaga, scotandu-i din imperiul obscur al analfabetismului, al incapacitatii de munca si a umilintei totale cu care ii trata societatea in care traiau.
S-a nascut la 4 ianuarie 1809 in comuna Coupvray, departamentul Seine et Marne, la sud-est de Paris, spre marea bucurie a parintilor lui, tatal, Simon-Rene Braille, nascut la Coupvray, la 6 septembrie 1764 si mama, Monique Baron, casatoriti la 5 noiembrie, 1792. Fericirea aceasta nu va dura insa mult timp, din cauza ca fatalitatea il va osandi pe micutul Braille sa-si piarda vederea, ranindu-se cu un cutitas din atelierul tatalui sau, la unul din ochi, care repede se va infecta; va fi afectat pe nesimtite si celalalt ochi, ducandu-l la orbire, cu toate incercarile parintilor de a gasi leac fiului lor, la medici oftalmologi renumiti, din Paris si din alte localitati.
Dupa aceasta nenorocire parintii ii acorda fiului lor infirm o atentie deosebita in dezvoltarea intelectuala. La varsta de sapte ani il inscriu la scoala primara din comuna natala, cu aprobarea directorului scolii si cu mentiunea "experimental". Aici isi va insusi micul Braille, exclusiv pe cale auditiva, primele cunostinte, intr-un proces de scolarizare incomplet si deficitar. Dupa doi ani, dandu-si seama de dezavantajele majore ale solutiei adoptate, parintii il vor inscrie la Institutul National al Tinerilor Orbi din Paris, unde va deveni un cursant foarte studios.
In institut manualele si cartile erau tiparite cu litere latine, formate din maximum douasprezece puncte, sistem destul de greu spre a fi perceput de simtul tactil al rozetei digitale de la maini.
Cum problema modului de reprezentare a literelor de catre nevazatori era una de mare insemnatate, conducerea institutului parizian decide sa alcatuiasca o comisie care sa studieze aceasta chestiune.
Responsabil va fi numit Louis Braille, proaspat absolvent. Comisia avea drept sarcina analizarea, timp de 6 luni, a sistemului de scriere punctata a lui Charles Barbier, pentru a putea elabora apoi un nou sistem, pe deplin accesibil simtului tactil digital.
Dar sa vedem cine este Charles Barbier. Ciudat personaj mai este si acest Barbier de la Serre! Unul din acei utopisti pe care ii gasesti intotdeauna la obarsia oricarei idei fecunde. S-a nascut la Valenciennes, la 18 mai 1767. Tatal lui, controlor la fermele regale, profitand de o dispozitie care deschidea portile scolilor militare „copiilor din familiile fara avere, dar care descindeau din cel putin patru generatii de nobili” il inscrisese la una din aceste scoli, de unde iesi ca ofiter de artilerie. Inca de pe vremea aceea era trist din fire si ii placea singuratatea. Cand a izbucnit Revolutia emigra in America, unde se spune ca si-ar fi castigat existenta practicand meseria de masurator de terenuri si a trait printre indieni (pieile rosii). Se inapoie in Franta in vremea cand imperiul aduse oarecare stabilitate in tara. (Exista oarecare motive de a crede ca este vorba de scoala din Brienne. Daca este asa, intr-adevar Bonaparte i-a fost coleg. Se stie ca el a locuit la Brienne de la 1779—1783).
Gloria lui Charles Barbier, din punct de vedere psihologic, a fost de a descoperi ca punctul in relief este singurul care satisface nevoia cititului tactil; in orice caz, insa nu putem vorbi de o intuitie de geniu. Sa nu uitam ca scrierea denumita „expeditivul francez” a fost imaginata pentru militari si pentru diplomati si ca acest sistem, conceput pentru cei cu vedere, comporta deja puncte si linii, care puteau fi scrise cu creionul sau cu tocul. Daca intre timp capitanului de artilerie i-a venit ideea reliefului, la inceput nu s-a gandit de loc la orbi, ci la nevoia in care se putea afla un ofiter in campanie care trebuia sa expedieze noaptea o telegrama - de unde si numele de „scriere nocturna” - fara cerneala sau creion si de a putea multiplica repede numarul exemplarelor prin simpla apasare.
Dar poate ca va veti pune intrebarea cum a intrat Charles Barbier, capitanul de artilerie, in legatura cu nevoile orbilor de scriere si citire intr-o perioada in care mijloacele de comunicatie erau slab dezvoltate?
Iata cum presupunem ca trebuie sa se fi intamplat lucrurile: in 1819 Barbier expunea la Muzeul de produse industriale, instalat in curtea palatului Luvru, o masina care grava fara sa se vada, plansele scrierii secrete combinate. Stim insa prea bine dintr-o dare de seama aparuta in Mercure technologique, ca si Institutul Regal al Tinerilor Orbi expunea la acel muzeu. Aveau loc probabil si un fel de exhibitii cu elevii, care se produceau in fata publicului citind si lucrand. De buna seama, vizitand standul, Barbier a putut vedea cat de penibila era manuirea acelor carti mari si cat de anevoioasa descifrarea caracterelor obisnuite, imprimate pur si simplu in relief inalt, improprii degetelor. Astfel si-a dat probabil seama ca nu se putea scrie decat compunand ca zetarul si s-a gandit sa faca o apropiere intre acest sistem si al sau.
Este foarte probabil ca alfabetul clasic Barbier si care a dat nastere alfabetului Braille, sa dateze din 1822. Tot din aceasta epoca trebuie sa fie si rigleta Barbier, mama rigletei Braille.
Dupa studii ample, trecute prin filtrul propriilor cunostinte ca orb, Braille reuseste sa creeze un sistem de scriere cu litere alcatuite din cel mult 6 puncte,cu ajutorul carora, prin combinatii si permutari, se obtin 63 de semne.
In 1827 s-a transcris in sistemul tanarului Braille, fragmente din Gramatica gramaticii, iar in 1829 Gramatica lui Noel si Chapsal. In acelasi an a aparut primul expozeu al metodei celei noi de scriere, sub titlul: "Procedeu pentru scrierea cuvintelor, a muzicii si a muzicii bisericesti plain-chant, cu ajutorul punctelor, pentru uzul orbilor si oranduit pentru ei de L. Braille, repetitor la Institutul Regal al Orbilor, Paris, 1829". De la anuntarea acestui sistem, Braille va mai lucra inca 8 ani, timp in care va face multe modificari in sensul de simplificare si de adaptare la simtul tactil al degetelor. Va face multe testari cu colegi de-ai sai si va observa care sunt cele mai bune si mai practice solutii care sa nu creeze confuzie si nici sa nu fie foarte dificil de abordat, asa cum era sistemul lui Charles Barbier. A urmarit rapiditatea la scriere si citire si utilizarea eficienta a hartiei pentru a nu crea carti foarte mari si dificil de manevrat. In acest sens el spunea: "Procedeele noastre de scris si de imprimat ocupa mult loc pe hartie; trebuie deci sa ne restrangem gandirea in cat mai putine cuvinte".
In anul 1837 Braille isi va desavarsi sistemul care ii va purta si numele si cu nesemnificative adaptari si schimbari, specifice diferitelor limbi, se utilizeaza si astazi de catre orbii din toata lumea. Acest sistem cuprinde alfabetul, semnele de ortografie si punctuatie, simbolurile utilizate in matematica, fizica si chimie, cifrele arabe si romane, precum si sistemul de notatie muzicala.
Semnele Braille isi schimba sensul in functie de context, intocmai ca tastele la calculator sau la telefonul mobil si, in acest fel, sistemul lui Braille poate acoperi toate nevoile utilizatorilor din toate limbile si pentru toate trebuintele, acum si in viitor.
Sunt celebri si deloc foarte numerosi oamenii care au reusit, de-a lungul istoriei omenirii, sa intervina universal in planul comunicarii, prin inventiile sau inovatiile lor. Gratie alfabetului Braille si al sistemului sau de scriere, s-au infiintat tipografii in majoritatea tarilor din lume si s-au tiparit carti din toate domeniile de activitate, nevazatorii avand astfel sansa de a le citi.
Louis Braille a fost cunoscut printre colegi si ca un bun pianist si organist.
Fatalitatea va hotari ca Louis Braille sa se imbolnaveasca de tuberculoza, boala care, timp de 17 ani il va chinui, distrugandu-l fizic si psihic.
La 6 ianuarie 1852 se va stinge din viata, fiind inmormantat alaturi de tatal sau, si de una din surori la cimitirul din comuna natala.
Drept recunostinta a cetatenilor din comuna sa, in anul 1857 se infiinteaza, in casa lui natala, muzeul ce-i poarta numele, iar in 1878, prin colecta publica, i se ridica un monument turnat din fonta si bronz, inaugurat 10 ani mai tarziu.
Nevazatorii din intreaga lume trebuie sa fie de asemenea recunoscatori poporului francez, pentru ca a stiut sa pretuiasca un erou adevarat si, in semn de suprema si eterna apreciere, a transportat ramasitele pamantesti ale lui Louis Braille la Pantheon, procesiune desfasurata, dupa cum consemneaza presa vremii, in prezenta a numeroase personalitati pariziene. (Constantin Surugiu, Evenimentul de Botosani)
