Şcoala la 60 de ani

* În cele aproape şase decenii de viaţă, Aneta Bartic a învăţat şase limbi străine, cea mai recentă fiind esperanto *
În cea de-a doua jumătate a lunii iulie, la Premantura, Croaţia, a fost organizată cea de-a 74 – a ediţie a Congresului esperanto, la care au participat nevăzători din 14 ţări ale Europei. La eveniment a fost prezentă şi Aneta Bartic, membră a Filialei nevăzătorilor Botoşani, în România existând patru nevăzători ce cunosc esperanto. „Cu noi a fost şi şeful nostru din România, Liviu Ciobanu, un strălucit esperantist. În Croaţia am fost la cursuri predate de Nataşa Kasimova, o rusoaică stabilită la Frankfurt. Era nevoie de multă perspicacitate. Erau tot felul de jocuri, mai degrabă un învăţământ non – formal”, detaliază Aneta Bartic. Nevăzătoarea din Botoşani a deprins primele noţiuni de esperanto în clasa a III-a, la Buzău, de la învăţătorul său. Din dorinţa de a putea purta o corespondenţă în limba universală, ce mai e cunoscută la ora actuală de aproximativ două milioane de oameni de pe Terra, s-a reapucat în februarie 2008 de învăţat, dobândind cunoştinţe pentru care a primit laude la Congres. În Croaţia, fiecare ţară a avut momente artistice, botoşăneanca încântând auditoriul cu romanţe în limba italiană, acompaniate la mandolină. De-a lungul deceniilor, Aneta Bartic a mai învăţat germana, franceza, italiana, spaniola şi engleza. „Mi-am dorit foarte mult să pot comunica cu semeni din întreaga lume. Într-o perioadă, corespondam cu nevăzători din 15 ţări, acum mai scriu doar în Croaţia, Italia şi Rusia. Nu e greu să înveţi la vârsta asta, voinţa contează. În Franţa sunt facultăţi de „oameni bătrâni”. Acasă am reviste în mai multe limbi, în Braille şi în „negru”. Voi traduce articolele cele mai interesante şi le voi publica în revistele „comunităţii esperanto””, promite Aneta Bartic.

Răscoală între deţinuţi şi nevăzători

Îngrijoraţi de mănuşa moale a boxerilor şi a luptătorilor de K1 la campionatele mondiale, performerii din Penitenciarul de Maximă Siguranţă din Botoşani s-au luat la trântă cu nevăzătorii din aceeaşi localitate pe chestiuni de istorie. Nu-i de mirare că nevăzătorii au câştigat disputa cu cei aflaţi în colivie fiindcă e de la sine înţeles că una e să fii nevăzător din cauza unei chestiuni genetice şi alta e când comiţi având orbul găinilor. Sâmbătă, la Penitenciarul din Botoşani s-a întâmplat o întrecere între deţinuţi şi nevăzători. Tema a fost una simplă şi totodată în deplină concordanţă cu evenimentele din acest an. Am aniversat 100 de ani de la Răscoala din 1907 şi evenimentul nu putea trece neconsemnat. Întrecerea în sine a dovedit o cunoaştere profundă de ambele părţi a evenimentului. Decât că, în vreme ce nevăzătorii au avut tot timpul la dispoziţie să se pregătească, cei aflaţi temporar în captivitate au mai fost antrenaţi şi în alte activităţi specifice muncii de deţinut. Unde mai pui că au trebuit să se bată în inteligenţă cu campioni, nevăzătorii botoşăneni fiind multipli câştigători ai unor concursuri de cultură generală la nivel naţional. Şi mai, mai să le reuşească. Au pierdut la diferenţă de o singură întrebare. Acest eveniment îmi reaminteşte o imagine atipică a unui orb din naştere care, în urma unei operaţii miraculoase, şi-a câştigat dreptul de a vedea lumea aşa cum e. Toate imaginile i se păreau anapoda. Culorile îi provocau o stare psihică la graniţa cu demenţa. Persoanele pe care le vedea i se păreau extratereştri. Nimic din ceea ce era în închipuirea lui nu mai avea valabilitate. Drept dovadă că imediat după miraculoasa intervenţie chirurgicală s-a sinucis. Şi pentru unii şi pentru ceilalţi, lumea reală li se pare abstractă. Unii nu văd realitatea din cauza gardurilor, ceilalţi din cauza moştenirii genetice.
Experimentul de sâmbătă de la Penitenciarul de Maximă Siguranţă Botoşani pare a fi unul benefic. Pentru că nu reprezentanţii Asociaţiei Nevăzătorilor sunt cei care au nevoie de sprijinul concetăţenilor, ei oricum „văd” mult mai bine ce se întâmplă în jurul nostru, ci tocmai cei aflaţi în captivitate, care nu întotdeauna înţeleg că realitatea este cu totul altfel decât o văd ei.