joi, 11 septembrie 2008

Doi botoşăneni calificaţi pentru finala Campionatului naţional de şah pentru nevăzători

În perioada 1-7 septembrie, la Băile Felix a fost organizată semifinala Campionatului naţional de şah pentru nevăzători. Din cei 42 de participanţi, s-au calificat 15, printre ei figurând şi Neculai Bunduc şi Cezar Vieru, ce au reprezentat Filiala Nevăzătorilor Botoşani. Ei vor fi prezenţi începând cu data de 2 noiembrie în finala Campionatului, programată a se desfăşura la Geoagiu Băi. Campionul din 2007, Dacian Pribeanu, este calificat direct în finală.

marți, 19 august 2008

Mi-e dor

Mi-e dor de ceru-nstelat
Şi să alerg prin iarba udă
Deci Tu Doamne m-ai uitat?
Alungă Doamne suferinţa,
Amărăciunea, neputinţa,
Singurătatea şi tristeţea.
Ajută – mă să râd din nou
Dă-mi bucurie şi speranţă
Mi-ai dat putere şi iubire
A mai rămas să-mi dai lumina,
Lumina ochilor, putinţa,
Să nu mai stăruie dorinţa
De a vedea ceru-nstelat
Şi să alerg pe iarba udă…
Dr. Felicia Amariei,
membră a Filialei Nevăzătorilor Botoşani

duminică, 17 august 2008

Concurs literar

Duminică, la sediul Filialei Nevăzătorilor Botoşani a fost organizat un concurs literar ocazionat de împlinirea, în 2008, a 90 de ani de la moartea lui George Coşbuc. Concurenţii au avut de formulat răspunsuri legate de viaţa şi opera poetului ardelean, precum şi de recitat din creaţia sa poetică. Conform clasamentului stabilit de juriul concursului, primele locuri au fost ocupate, în ordine, de Costel Chiriac, Alexandru Surugiu, Simion Munteanu şi Ioan Todeancă. Preşedintele filialei, Tudorel Tupiluş, le-a oferit premii în bani din partea structurii pe care o conduce.

miercuri, 13 august 2008

Şcoala la 60 de ani

* În cele aproape şase decenii de viaţă, Aneta Bartic a învăţat şase limbi străine, cea mai recentă fiind esperanto *
În cea de-a doua jumătate a lunii iulie, la Premantura, Croaţia, a fost organizată cea de-a 74 – a ediţie a Congresului esperanto, la care au participat nevăzători din 14 ţări ale Europei. La eveniment a fost prezentă şi Aneta Bartic, membră a Filialei nevăzătorilor Botoşani, în România existând patru nevăzători ce cunosc esperanto. „Cu noi a fost şi şeful nostru din România, Liviu Ciobanu, un strălucit esperantist. În Croaţia am fost la cursuri predate de Nataşa Kasimova, o rusoaică stabilită la Frankfurt. Era nevoie de multă perspicacitate. Erau tot felul de jocuri, mai degrabă un învăţământ non – formal”, detaliază Aneta Bartic. Nevăzătoarea din Botoşani a deprins primele noţiuni de esperanto în clasa a III-a, la Buzău, de la învăţătorul său. Din dorinţa de a putea purta o corespondenţă în limba universală, ce mai e cunoscută la ora actuală de aproximativ două milioane de oameni de pe Terra, s-a reapucat în februarie 2008 de învăţat, dobândind cunoştinţe pentru care a primit laude la Congres. În Croaţia, fiecare ţară a avut momente artistice, botoşăneanca încântând auditoriul cu romanţe în limba italiană, acompaniate la mandolină. De-a lungul deceniilor, Aneta Bartic a mai învăţat germana, franceza, italiana, spaniola şi engleza. „Mi-am dorit foarte mult să pot comunica cu semeni din întreaga lume. Într-o perioadă, corespondam cu nevăzători din 15 ţări, acum mai scriu doar în Croaţia, Italia şi Rusia. Nu e greu să înveţi la vârsta asta, voinţa contează. În Franţa sunt facultăţi de „oameni bătrâni”. Acasă am reviste în mai multe limbi, în Braille şi în „negru”. Voi traduce articolele cele mai interesante şi le voi publica în revistele „comunităţii esperanto””, promite Aneta Bartic.

sâmbătă, 2 august 2008

Distribuind ajutoare, la Baranca - Hudeşti

Donaţii pentru nevăzătorii din zonele sinistrate

În această săptămână, la iniţiativa preşedintelui Filialei nevăzătorilor Botoşani, Tudorel Tupiluş, membrii filialei au donat pentru nevăzătorii din Rădăuţi Prut, Rediu şi Baranca (Hudeşti) haine, lenjerie, plapome, perne şi încălţăminte, din partea filialei cumpărându-se alimente şi apă minerală. O donaţie realmente importantă a fost cea făcută de familia lui Victor Brumă, membru al filialei. Sâmbătă, cu sprijinul Angelei Curelariu, director executiv al DGASPC Botoşani (ce a pus la dispoziţie mijlocul de transport), ajutoarele au ajuns la nevăzătorii din cele trei localităţi. Din fericire, numărul persoanelor fără vedere ale căror case au fost distruse de ape e relativ redus, numai că se confruntă şi ei, la fel ca şi consătenii lor, cu lipsa apei potabile, a alimentelor, grădinile fiindu-le în mare parte compromise. Unii nevăzători, având casele situate mai departe de Prut, au devenit gazde pentru sătenii ale căror case s-au făcut una cu pământul. Bună parte din ajutoarele strânse de nevăzătorii botoşăneni au fost donate, în final, Comandamentului organizat de Primăria Hudeşti în şcoala din Baranca, pentru a fi distribuite sinistraţilor din localitate - ce sunt adăpostiţi în corturile din tabăra improvizată din vecinătate (Carmen MORARU)

marți, 15 iulie 2008

Lumea largă, cu ochii minţii şi ai sufletului

Trăim un timp în care suntem, mai mereu, extrem de grăbiţi. Nu vedem decât lucrurile sau locurile de care avem nevoie, de care depinde existenţa noastră. Scriam, pe vremuri, despre bucuriile simple ale vieţii, material în care aveam în vedere exact frumuseţea care există în fiece detaliu, şi căreia, din păcate, nu-i acordăm importanţă. Chiar dacă aparent suntem oameni a căror viaţă curge în zodia normalităţii, ne ciuntim singuri şansa de a ne bucura, de a gusta libertatea ce ne e oferită pe frânturi, de a privi - cu ochii largi deschişi şi cu un zâmbet - ceea ce este în jurul nostru. Pentru nevăzători, lucrurile stau cu totul altfel. Estera Colesniuc a văzut până în adolescenţă, timp după care culorile care o înconjurau s-au preschimbat în beznă. Cu o voinţă de fier, a luat viaţa de la început. A învăţat să ocolească obstacolele, să „simtă” fiecare colţişor al locuinţei, pe care nu-l mai vedea şi chiar mai mult decât atât. Lucrează, scrie poezii, are prieteni ce-o vizitează - marea majoritatea din lumea artei - şi-şi trăieşte viaţa realmente frumos. La început lunii iulie a fost, împreună cu un grup de nevăzători botoşăneni, într-un sejur în insula grecească Thassos. I-am urmărit emoţia şi bucuria ce i se oglindeau aproape permanent pe chip. În urma descrierilor celor din jur, recrea peisajele, ochii minţii păstrându-şi întreaga acuitate.
Revenită la Botoşani, Estera a rememorat vraja zilelor petrecute pe Thassos: „Era o zonă altfel, cu climă mediteraneană. Tot sejurul a fost ca un vis frumos. La Kavala eram într-o stare de veghe când i-am auzit pe ceilalţi spunând: „E mirific”. În jur erau palmieri, ficuşi, măslini, lămâi… Când am ajuns, cu feribotul, pe insulă, am crezut că toţi greierii din zonă şi-au făcut staţie de amplificare. Apoi am aflat că este vorba de cosaşi ce au fost aduşi pe insulă pentru a ţine la distanţă pescăruşii prea îndrăzneţi”. Pentru cei ce nu înţeleg cum se dezvăluie un teritoriu necunoscut unui om care şi-a pierdut vederea, Estera are o explicaţie extrem de plastică şi de concretă, în acelaşi timp: „Dincolo de vizual, de ceea ce poate să prindă retina, există multe alte percepţii. Este vorba despre atingere, trăire, simţire. Imaginaţia este foarte importantă. Atunci când cineva îmi povesteşte despre o culoare, o nuanţă, îmi este foarte uşor să vizualizez un peisaj descris, un om, un ţărm. Aşa cum îmi imaginez asortarea unei ţinute sau a unui interior sau ce se află într-un muzeu, tot aşa am încercat să „văd” frumuseţile insulei, folosindu-mă de celelalte percepţii, care sunt mult mai intense. E o lege a firii. Atunci când ceva lipseşte, celelalte se dezvoltă în compensare. E o lege a lui Dumnezeu, care te îndeamnă să te bucuri de tot ce e frumos”. Estera consideră foarte important faptul că a fost în străinătate într-un grup de prieteni: „Era vacanţă şi am vrut să mă simt bine. Am încercat să fiu plăcută pentru ceilalţi, să ne fim unii altora de folos. Saint Exupery spunea: „cu ochii nu poţi vedea limpede, doar cu inima poţi privi în miezul lucrurilor”. Noi am învăţat că una din marile valori ale vieţii e să investeşti în relaţiile interumane. Atunci când ne facem prieteni, chiar îi iubim, chiar investim în relaţii, nu este un lucru de joacă pentru noi. Omul de lângă noi întradevăr contează. Astfel relaţiile sunt profunde şi frumoase şi aduc bucurie de ambele părţi. Revenind la „descoperirile” din insula grecească, interlocutoarea noastră s-a declarat încântată inclusiv de ce a găsit în vila în care am fost cazaţi, unde era şi frigider, dar şi aragaz, unde îţi puteai pregăti masa. „Plajele erau amenajate, aveau şi şezlonguri. M-au impresionat stâncile care coborau în mare, diversitatea locurilor, unde se îmbina anticul cu modernul, varietatea petrecerilor şi a oamenilor. Mi-au fost dragi serile româneşti, calde, cu scârjele, cu cărniţă friptă, cu dans, cu frunzele domnului Valentin. Mi-a plăcut când i-a răspuns, cu acelaşi simţ al umorului, peruanca pe care am întâlnit-o în staţiunea Potos. M-a impresionat croaziera, baia în mare şi faptul că ne-a lăsat căpitanul să „conducem” vaporul. La seara grecească, în final s-a turnat alcool, s-a aprins focul şi s-au spart farfurii”. Numai că Estera nu a fost singura care a descoperit lumea cu ochii sufletului şi a minţii. Sandu Surugiu, fără de care nici o excursie a nevăzătorilor botoşăneni nu are farmec, a învăţat să facă pluta în Marea Egee, pe care a străbătut-o şi în croazieră, ne-a cântat la vreme de seară la vioară şi la acordeon şi n-a ratat nici seara grecească. Angela, soţia sa, s-a dovedit din nou mare specialist la făcut scârjele, dar şi operator cu experienţă, ea filmând momentele savuroase ale sejurului, printre care interviurile - cu răspunsuri de un firesc desăvârşit - pe care le-am luat pe plajă. Mihaela şi Ciprian, maseuri la Botoşani, s-au dovedit şi ei oameni care ştiu să trăiască la cote maxime. Au dansat, au jucat volei în mare şi au descoperit frumuseţile insulei alături de noi toţi. Ce să mai spun de Daria, mezina grupului, de 5 ani neîmpliniţi, care s-a dovedit a fi cel mai cuminte copil pe care l-am văzut vreodată… Şi-n plus, deja un sprijin pentru mama ei, Florentina, care nu vede deloc. Bianca, fiica preşedintelui botoşănean al nevăzătorilor, Tudorel Tupiluş, avea talent de viitor manechin, ea pozând în toată legea pentru fiecare fotografie. Ar fi mulţi de pomenit, dar mai important e grupul, în sine, ce e extrem de unit. Ştiu să se distreze, ştiu să-şi depăşească ceea ce oamenii din jur numesc handicap şi să-şi trăiască existenţa ca orice om normal. După cele câteva luni petrecute în mijlocul lor, am aproape convingerea că viaţa multora dintre ei e mai frumoasă decât a celor ce vedem tot ce ne înconjoară. Ei percep doar ce e frumos, noi vedem realitatea cu bune şi cu rele, ades cu multe urâţenii. Dar nu pot să cred, îl uitam pe Valentin, unul din cei doi şoferi ai autocarului, prieten de câţiva ani al nevăzătorilor botoşăneni. A glumit în permanenţă, a cântat la fluier şi în curtea vilei, dar şi pe stradă - înfrăţit ad – hoc cu peruanii ajunşi în insulă - s-a costumat în pirat pe vasul de croazieră şi ne-a dus şi ne-a adus cu bine acasă. În final de sejur, i-a mulţumit lui Dumnezeu că totul a decurs fără peripeţii, ieşirea grupului de nevăzători botoşăneni peste graniţe fiind o premieră pentru ţara noastră.
Concluzia a tot ce s-a întâmplat în largul Mării Egee îi aparţine tot Esterei: „Sunt tare mândră de oamenii care au lucrat în umbră pentru ca toate aceste lucruri să fie trăite şi atinse. Nişte oameni, nişte pescăruşi care au înţeles ce înseamnă dragostea… Sunt convinsă că în lumea asta mare există foarte multe locuri care aşteaptă să fie explorate de noi. Important e să rămânem la fel de apropiaţi şi de calzi cum am fost pe Thassos”. (Carmen MORARU)

Înfrăţirea între popoare...

La cât e de sărată marea, ne-ar ţine şi fără colac...

Mergem la plajă sau la o bere?...

E buna îngheţata la greci. Dar cam scumpă!

Întâlnire cu trecutul Greciei...

Un pirat înspăimântător...

Oameni la apă!

În croazieră pe Marea Egee

Sandu şi Ciprian, cântând în tandem pe Insula Thasos

marți, 17 iunie 2008

O nouă victorie pentru Cezar Vieru

Pe 14 – 15 iunie s-a desfăşurat, la Botoşani, etapa pe filială a Campionatului naţional de şah pentru nevăzători. S-au înscris un număr de 10 competitori, arbitrajul fiind asigurat de Vasile Cubeniuc. În urma disputării rundelor, pe primele trei locuri s-au clasat Cezar Vieru (9 puncte), Tudorel Tupiluşi (8 puncte) şi Neculai Baban (7 puncte). Efectiv, filiala noastră va fi reprezentată la faza zonală a campionatului naţional de şah de domnul Neculai Bunduc, ce este calificat din oficiu şi de domnul Cezar Vieru, învingător în competiţia desfăşurată în week – end.

luni, 2 iunie 2008

Premiul I la poezie pentru o nevăzătoare din Botoşani

În acest an, Filiala nevăzătorilor Bihor – Sălaj a organizat cea de-a XVII-a ediţie a Concursului de creaţie literară „Paşii profetului”. Termenul limită până la care nevăzătorii din întreaga ţară au putut trimite poezii, proză şi epigrame a fost 15 aprilie, la finele lunii mai fiind decernate, la Băile Felix, premiile pentru cei mai talentaţi dintre ei. Estera Colesniuc, membră a Filialei nevăzătorilor Botoşani, a participat pentru prima dată la secţiunea de poezie, cu cinci creaţii proprii. Debutul a fost unul de bun augur, ea câştigând locul I pe ţară. „Organizatorii au recompensat-o cu premii în bani. Mai mult, i s-a promis că poeziile îi vor fi difuzate la un post central de radio şi a fost încurajată să şi le publice într-un prim volum de poezie”, declară Tudorel Tupiluş, preşedinte al Filialei Nevăzătorilor Botoşani. Anterior participării la concursul de creaţie, Estera Colesniuc a mai înregistrat un CD cu poezii religioase recitate de ea, fiind recunoscută ca una din recitatoarele de talent din filială. (Carmen MORARU)

Elena Aluculesei, cea mai vârstnică nevăzătoare din judeţul Botoşani

Până nu demult, se ştia că decanul de vârstă al nevăzătorilor botoşăneni este Vasile Gurzu, din satul Siliştea, Mileanca, el împlinind, în ianuarie 2008, frumoasa vârstă de 100 de ani. Cu câteva săptămâni în urmă, prin grija unor nepoţi, a devenit membră a filialei botoşănene şi Elena Aluculesei, din Roma. Pe 21 mai ea a împlinit 101 ani, devenind, astfel, cea mai în vârstă nevăzătoare din judeţul Botoşani. "De ziua ei, Primăria comunei i-a oferit daruri. Noi i-am dus din partea filialei un tort, pe care l-a tăiat cu mâna ei. S-a bucurat de venirea noastră şi am făcut multe fotografii", povesteşte Tudorel Tupiluş, preşedintele Filialei nevăzătorilor Botoşani. Bătrâna din comuna Roma a ajuns la o vârstă realmente venerabilă mulţumită faptului că a dus o viaţă liniştită, ea fiind îngrijită acum de doi nepoţi, de asemeni înaintaţi în vârstă. (Carmen MORARU)

luni, 19 mai 2008

La un gratar, la Bran

Nevăzătorii botoşăneni au fost în Munţii Bucegi

În perioada 16 – 18 mai, 32 de membri ai Filialei Nevăzătorilor Botoşani au fost la munte, într-o excursie organizată de conducerea filialei botoşănene. Adulţii, dar şi cei opt copiii care i-au însoţit, au petrecut week – end-ul într-un peisaj cu adevărat de poveste. Vila în care au fost cazaţi era pe malul unui pârâu, dar şi la poalele Munţilor Bucegi, ce aveau piscurile pline de zăpadă. Grupul de excursionişti a vizitat Castelul Bran şi Poiana Braşov. În răstimpul petrecut la vilă, membrii tarafului „Entuziaştii” şi-au încântat colegii de excursie, la vreme de seară, cu un adevărat recital folcloric. Tot la Bran au fost organizate şi două concursuri. La cel de table, Tudorel Tupiluşi a oferit primilor trei clasaţi, din partea filialei pe care o conduce, premii în bani. Cei mai buni în competiţia de table au fost Georgică Iliescu, Ciprian Gheorghiţă şi Mariana Lupaşcu. Cel de-al doilea concurs organizat ad – hoc a fost unul de cultură generală, în care marea majoritate a întrebărilor au fost legate de municipiul Botoşani. Fiecare răspuns corect a fost recompensat financiar. Cel ce a totalizat cele mai multe astfel de răspunsuri a fost Constantin Surugiu, urmat, la egalitate, de Ion Todeancă, Sandu Surugiu şi Vasile Tupiluşi. Următoarea excursie organizată de Filiala Nevăzătorilor Botoşani are o destinaţie exotică, un grup de 35 de botoşăneni urmând a petrece un sejur de 6 zile în Insula grecească Thasos, la începutul lunii iulie. (Carmen Moraru)

joi, 24 aprilie 2008

Seninătatea unui secol de viaţă

* Vasile Gurzu a împlinit în acest an 100 de ani de viaţă * el este decanul de vârstă al nevăzătorilor din judeţ * de şase decenii, trăieşte la Siliştea, Mileanca *
E nevoie de ceva curaj să pleci spre sătucul din Mileanca pe vremea rea. După ce laşi iazul comunei în urmă, drumul şerpuieşte abrupt spre dealuri, o maşină cu pretenţii având şanse mici să ajungă pe culme. Dacă soarele îţi zâmbeşte şi ajungi la Siliştea, ai parte de o primă surpriză: uliţele au nume „proprii”... Cea pe care stă Bădia Vasile Gurzu, cel mai vârstnic nevăzător din judeţ, se cheamă Bucovina.
Împăcat cu viaţa
Pe 2 ianuarie, Vasile Gurzu a împlinit o sută de ani, în aceeaşi lună un alt sătean din Mileanca „bătând suta”. Şi primăria şi şcoala i-au sărbătorit, dându-le diplome şi premii în bani. Gest absolut firesc, pentru că nu e la îndemâna oricui să străbată un secol în care au fost şi războaie mondiale, şi foamete şi prigoană politică... Aneta, cea mai mică dintre copiii bătrânului, îi ştie mai bine ca oricine povestea vieţii: „S-a născut la Cristineşti şi s-a căsătorit de tânăr, la 18 ani. Cu toţii, suntem şapte fraţi. Tata, care era dintr-o familie de oameni necăjiţi, a muncit cu mâinile, la zidărie, prin sat şi ne-a dat pe toţi la casele noastre. Aici, la Siliştea, a venit la scurtă vreme după război”. A făcut şi închisoare, pentru convingerile religioase, pe vremea lui Antonescu. „Mi-au dat 25 de ani, dar am făcut numai cinci. A mai rămas şi pentru dânsul oleacă”, spune Bădia Vasile, cu năduf. A scăpat de închisoare, dar nu şi de confiscarea a tot ce agonisise. „La Siliştea, am cumpărat 4 hectare de pământ şi mi-am făcut o casă. Primele 10 prăjini le-am luat cu banii de pe 20 de pui, scoşi de o cloşcă, pe care i-am vândut când s-au făcut mari”.
Un om cumpănit
Bătrânul care a lăsat în urmă un secol de viaţă are un chip senin de-a binelea şi vorbeşte mai mult în pilde. N-a făcut şcoală, pentru că erau mulţi copii acasă, iar tata era în război când era mic. „A fost tare şi foarte cumpănit”, povesteşte Aneta. „N-a ajuns o dată la spital şi nu ia pastile, doar câte-un calciu, pentru întărire. Pe vremuri, mergând la pădure, a dat să urce în căruţă şi a căzut dedesubt. L-a îngrijit câteva zile sora mea, la ea acasă. Şi e călit, nici nu răceşte iarna. Îi fac baie doar cu apă călduţă”. Înainte vreme, Bădia Vasile avea doar pensia de CAP, de 107 lei. „Acum, de când are şi pensie de nevăzător, mănâncă multe fructe. Îi plac mult bomboanele de mentă. Avea un nod în piept şi i-a dat drumul de când le mănâncă”, mai spune fata lui.
O familie de 114 oameni!
În atâta amar de ani, copiii bătrânului au avut copii, la rândul lor, au venit pe lume şi strănepoţii şi acum familia numără 114 oameni! „Anul trecut a avut un fel de depresie. Era cam agitat şi ne-a îngrijorat. Aşa că am dat sfoară în ţară, pentru că voia să-şi „audă” urmaşii. În august, ne-am adunat vreo 87. Am făcut masă mare în grădină şi le-a spus: „Îmi pare bine că v-am auzit pe toţi”! Au venit nepoţi şi din Spania. De fapt, mai tot timpul vine cineva să-l vadă şi să-i vorbească. De când a murit mama, aproape în fiecare an facem câte-o întâlnire” îşi aminteşte Aneta. Ultimii oaspeţi au fost cei de la Filiala nevăzătorilor Botoşani, care i-au dus un tort, preşedintele filialei, Tudorel Tupiluş, promiţându-i că va reveni şi când Bădia Vasile va împlini 101 ani. (Carmen MORARU)

Competiţie de atletism pentru nevăzători

În aprilie, pe terenul de sport al LPS Botoşani s-a desfăşurat etapa locală a Campionatului naţional de atletism pentru nevăzători. Evenimentul a fost organizat de Direcţia de Sport Botoşani şi Filiala Nevăzătorilor din localitate, în competiţie intrând 15 nevăzători. La băieţi, pe primul loc la aruncarea suliţei şi a discului s-a clasat Cezar Vieru, locul I la aruncarea greutăţii fiind ocupat de Tudorel Tupiluş. În competiţia feminină, Ecaterina Surugiu şi-a adjudecat locul I atât la aruncarea discului, cât şi a greutăţii. Primii trei clasaţi la probele concursului de atletism au fost recompensaţi cu premii în bani de către Direcţia de Sport, întregul eveniment fiind supervizat de Radu Anghel, inspector în cadrul direcţiei amintite.

miercuri, 2 aprilie 2008

Donaţie de la Clubul „Lyons”

În această săptămână, Filiala Nevăzătorilor Botoşani a primit din partea Clubului „Lyons” două calculatoare, ce au fost aduse de către Daniel Corneliu Furtună şi Cornel Enache. „E un început. Am încheiat un protocol cu Clubul „Lyons”, în baza căruia vom primi, în total, 5 – 6 calculatoare. Ele vor fi adaptate, astfel încât să poată fi folosite de nevăzători”, declară Tudorel Tupiluş, preşedintele Filialei Nevăzătorilor Botoşani.