Cinci decenii de viaţă ale Filialei Nevăzătorilor Botoşani

Există în istoria nevăzătorilor din România un eveniment major, care nu ar trebui să fie uitat sau trecut în plan secund şi anume apariţia „Societăţii Orbilor Vatra Luminoasă”, cea dintâi organizaţie înfiinţată pe 1 august 1906 - de către regina Elisabeta a României. După ce a beneficiat de sprijinul prioritar al Casei regale şi apoi al guvernelor din perioada interbelică, Societatea a fost desfiinţată, absolut abuziv, de către regimul comunist în 1949. La insistenţele repetate ale unor grupări de nevăzători şi după îndelungate aşteptări, acelaşi regim s-a văzut nevoit să aprobe, în 1955, reînfiinţarea unor grupe şi filiale. Ulterior, Comitetul provizoriu alcătuit din 25 de nevăzători animaţi de ideea asocierii, a reuşit să ducă la îndeplinire dezideratul devenit vital pentru această categorie socială. După o documentare temeinică şi după numeroase tergiversări, în zilele de 3 – 4 august 1956, Congresul Naţional al nevăzătorilor a decis întemeierea Asociaţiei Orbilor din Republica Populară Română, devenită mai târziu Asociaţia Nevăzătorilor din România. Fiind vorba de o organizaţie recunoscută ca persoană juridică, i-a fost repartizat drept sediu un spaţiu provizoriu (care s-a dovedit a fi definitiv) în incinta Şcolii Speciale Nr. 5 (actualul Centru Şcolar Nr. 1 Bucureşti), din strada Vatra Luminoasă. După primele filiale înfiinţate în Cluj, Timişoara, Arad, Sibiu (apoi şi în alte reşedinţe de regiuni), s-a impus înfiinţarea, pe 1 iunie 1961, a Filialei Orbilor Suceava - cu sediul în oraşul Rădăuţi şi cu rază de activitate în întreaga regiune Suceava. Primul preşedinte ales a fost profesorul nevăzător Dionisie Miculescu, filiala funcţionând sub îndrumarea şi controlul Consiliului Central al Asociaţiei Orbilor din România şi cu subvenţionare din partea Sfatului popular al regiunii Suceava. O dată cu primele promoţii de absolvenţi ai şcolilor profesionale speciale au fost înfiinţate şi primele două mari grupe active, în oraşul Rădăuţi (unde se afla şi sediul filialei) şi în oraşul Botoşani. Tot în acea vreme s-au închegat şi primele familii. A urmat o perioadă grea, marcată de criza acută de locuinţe, lipsa locurilor de muncă, la acestea adăugându-se lipsa de resurse financiare. În aceste condiţii dificile s-a simţit rolul filialei, care s-a implicat, la început mai timid, apoi cu hotărâre în soluţionarea problemelor nevăzătorilor din teritoriu, cu scopul bine determinat şi anume: recuperarea şi integrarea în viaţa socială a nevăzătorilor. Au fost efectuate, cu insistenţă, intervenţii şi demersuri la organele de partid şi de stat şi, cu toată reticenţa manifestată de unii factori de decizie, s-au înfiinţat şi dezvoltat primele locuri de muncă în care au fost încadraţi, pe lângă absolvenţii calificaţi în meseriile devenite mai târziu „tradiţionale” (confecţioneri mături, perii, împletituri din nuiele) şi câţiva dintre nevăzătorii tardivi. Ca o urmare firească s-au obţinut şi primele spaţii de locuit, atât în Rădăuţi cât şi în Botoşani. În această ordine de idei, poate fi consemnată şi înfiinţarea şi organizarea de către filială a primelor dormitoare comune, în care pe lângă nevăzătorii nefamilişti încadraţi în muncă, au fost cazate şi câteva familii care nu dispuneau încă de locuinţe. În anul 1966, Conferinţa filialei a ales în funcţia de preşedinte pe Gheorghe Bursuc, om cu alese calităţi morale şi organizatorice, care timp de 20 de ani s-a preocupat îndeaproape de soarta filialei şi a membrilor săi şi a cărui memorie va fi păstrată veşnic în inimile multora dintre cei care l-au cunoscut. În anul 1969, după reforma teritorial-administrativă, sediul filialei a fost mutat la Botoşani, activitatea acesteia desfăşurându-se în continuare pe raza celor două judeţe nou înfiinţate: Botoşani şi Suceava. S-au reluat intervenţiile la noile organe de partid şi de stat ale celor două judeţe, a fost înfiinţată prima grupă de nevăzători în municipiul Suceava şi s-au înmulţit grupele în localităţile rurale din teritoriu. Au fost organizate conferinţe ale filialei, pe rând, în anii 1972, 1975, şi 1977, aceasta din urmă fiind şi ultima conferinţă pentru organizarea căreia s-a mai obţinut aprobarea organelor de partid şi de stat din acea vreme. (După cum este cunoscut de mulţi dintre persoanele mai în vârstă până în anul 1990, ca urmare a unor indicaţii ale conducerii superioare de partid a fost interzisă cu desăvârşire organizarea conferinţelor pentru alegerea organelor de conducere la nivelul tuturor structurilor Asociaţiei Nevăzătorilor din România ). Odată cu creşterea numărului de membri, s-a făcut simţită tot mai pregnant nevoia de locuinţe, butelii de aragaz şi locuri de muncă. În urma intervenţiilor efectuate de filială, în afara secţiilor de mături, perii cartonaje, deja existente în cadrul cooperativelor meşteşugăreşti din Botoşani şi Rădăuţi, a fost înfiinţată o nouă secţie de cartonaj în municipiul Suceava. De asemenea, au fost întreprinse demersuri pentru înfiinţarea de locuri de muncă în cadrul unităţilor spitaliceşti din Botoşani, Suceava, Rădăuţi, Vatra Dornei, pentru absolvenţii calificaţi în meseria de masor şi s-a insistat în permanenţă pentru asigurarea unor condiţii de muncă tot mai bune pentru nevăzătorii încadraţi în muncă. Dar demersurile făcute de filială în interesul nevăzătorilor nu s-au oprit aici. S-au obţinut locuinţe pentru tinerele familii constituite şi, ca o dovadă a recunoaşterii misiunii sale, filiala noastră a fost inclusă, cu timpul, în planul de construcţii de apartamente şi cel privind repartiţia de butelii de aragaz. Practic, până în anul 1989, organizaţia noastră a beneficiat de cote trimestriale de apartamente, respectiv butelii de aragaz în mai toate localităţile urbane din teritoriu. De asemenea, s-au obţinut locuinţe în case proprietate de stat, iar mai apoi în apartamente situate la bloc, cărora li s-a dat destinaţia de dormitoare comune (cămine de nefamilişti) în Botoşani, Suceava, Rădăuţi, pentru cazarea temporară a tinerilor absolvenţi ai şcolilor speciale, care nu deţineau spaţii de locuit. Toate acestea au fost amenajate şi dotate corespunzător cu mobilier, aparatură şi obiectele de uz casnic necesare unui trai decent. Ca urmare a sporirii numărului de nevăzători încadraţi, s-au diversificat şi activităţile organizate la nivelul filialei. Tot mai mulţi nevăzători au fost antrenaţi la acţiunile cultural-educative şi sportive şi se poate afirma că rezultatele obţinute de aceştia - atât la concursurile literare, la concursurile formaţiilor artistice cât şi la competiţiile de şah, popice sau atletism - au plasat filiala noastră pe locuri fruntaşe în confruntările cu alte filiale din ţară. În anul 1986, Consiliul de conducere al filialei l-a desemnat în funcţia de preşedinte al organizaţiei pe domnul Bunduc Neculai, pe atunci vicepreşedinte cu probleme culturale, care a fost confirmat ulterior şi de Consiliul Central al asociaţiei. Fiindu-i recunoscute calităţile de bun organizator şi capacitatea de a conduce şi coordona lucrul în echipă - în vederea soluţionării problemelor ridicate de persoanele nevăzătoare - la Conferinţele filialei organizate în anii 1995 şi 2000, domnul Bunduc Neculai a fost reales şi reconfirmat în funcţia de preşedinte. Evenimentele din decembrie 1989, pe lângă schimbările produse în viaţa politică şi socială a ţării, au făcut ca dorinţa nevăzătorilor din judeţul Suceava - de a se separa de filiala Botoşani - să se materializeze, astfel încât în luna noiembrie 1990, într-o şedinţă extraordinară, s-a hotărât reorganizarea Consiliului de conducere, problematica nevăzătorilor din judeţul Suceava şi evidenţa acestora urmând să fie preluată, pe bază de protocol, de noua filială înfiinţată, cu sediul în municipiul Suceava. După 1989, la presiunea întregii mase de nevăzători, au fost emise o serie de acte normative menite să conducă la obţinerea de drepturi băneşti şi a unor facilităţi, la început numai pentru nevăzători, şi apoi extinse şi la celelalte categorii de persoane cu handicap. A fost vorba de acte normative la elaborarea cărora conducerea asociaţiei noastre şi-a adus din plin contribuţia. Ca o consecinţă firească, numărul membrilor organizaţiei noastre a crescut progresiv, de la aproximativ 550 existenţi în noiembrie 1990 la peste 2600 - în prima jumătate a anului 2011. Pentru cunoaşterea problematicii privind nevăzătorii existenţi în teritoriu, salariaţii filialei au efectuat deplasări îndeosebi în zonele rurale, ocazie cu care au fost depistate noi cazuri de persoane cu handicap vizual, urmărindu-se soluţionarea imediată a problemelor ridicate de acestea. Odată cu scurgerea timpului, a crescut rolul şi importanţa Asociaţiei Nevăzătorilor, aceasta fiind recunoscută de utilitate publică prin H.G. nr. 1033/03.09.2008, astfel încât, pe cale de consecinţă şi filiala noastră beneficiază de această recunoaştere. În acelaşi context se situează şi acreditarea organizaţiei noastre ca furnizoare de servicii sociale, constând în activităţi de informare despre drepturi şi obligaţii precum şi acţiuni de sprijin pentru menţinerea în comunitate a persoanelor cu handicap vizual prin socializare şi petrecere a timpului liber. Despre realizările obţinute, precum şi despre dificultăţile întâmpinate de Filiala Botoşani, de la înfiinţare şi până în prezent ar fi foarte multe de spus, însă considerăm că cel mai potrivit ar fi ca cei membrii mai în vârstă, care au fost martorii acestor evenimente să povestească tuturor, despre cele trăite. La ceas aniversar, considerăm că este momentul pentru a aduce un omagiu memoriei unor membri dispăruţi dintre noi, care de-a lungul timpului şi-au adus preţioasa contribuţie la bunul mers al activităţii: Gheorghe Bursuc, primul preşedinte al Filialei Botoşani, Constantin Andrei, Surugiu Aurel şi Todeancă Ioan, vicepreşedinţi, toţi din Botoşani, Ciobanu Adrian, Lupu Gheorghe din Suceava, Kelsch Oswald, Alexandroaie Victor, Drug Cireşan din Rădăuţi şi alţii. De asemenea, ne facem o datorie de onoare pentru a evidenţia şi pe acei membri ai filialei care prin aportul lor au susţinut în permanenţă şi în mod cu totul dezinteresat toate acţiunile desfăşurate atât la nivel local cât şi în reuniunile organizate la nivel naţional: Bunduc Neculai, preşedinte între anii 1986 – 2004, Popa Gheorghe, unul dintre cei mai vechi membri ai filialei, Brumă Victor, fost şef al secţiei de mături, perii, cartonaje din cadrul Cooperativei meşteşugăreşti din municipiul Botoşani, cărora li se alătură Florea Mureş, Vieru Cezar, Surugiu Ecaterina, Surugiu Constantin, Surugiu Vasile, Baciu Constantin, Seliman Paraschiva, Terciu Nicoleta, Terciu Veronel, Pălimariu Aspazia, Chiriac Constantin, Gheorghiţă Ciprian şi lista ar putea continua cu toţi membrii organizaţiei noastre, care au contribuit prin cotizaţii şi contribuţii băneşti personale la buna desfăşurare a acţiunilor propuse. Un merit deosebit în ce priveşte organizarea şi desfăşurarea cu succes a acţiunilor filialei revine Consiliului Director, care, atât în mandatele anterioare, cât şi în structura actuală a găsit întotdeauna mijloacele de relaţionare cu membrii nevăzători şi a stabilit măsurile privind derularea unor activităţi cu şi în interesul nevăzătorilor, toate acestea având drept scop reprezentarea şi promovarea imaginii pozitive a acestei categorii de persoane: Tupiluşi Tudorel, preşedinte reales în două mandate consecutive, Colesniuc Estera şi Surugiu Alexandru, vicepreşedinţi, Geambaşu Doina şi Surugiu Constantin, membri în acest organism de conducere. Nu putem încheia lista celor care au contribuit, de-a lungul timpului, la bunul mers al activităţii Filialei Judeţene Botoşani a Asociaţiei Nevăzătorilor din România, fără a menţiona salariaţii care au sprijinit, într-un fel sau altul, pe membrii organizaţiei în soluţionarea multora dintre problemele cu care aceştia s-au confruntat şi amintim aici pe Gavril Gheorghe, Agafiţei Dumitru, Raicu Mihai, Chwalek Anica, Dodiţă Ioan, Dăscălescu Gabriela, Moraru Carmen, Surugiu Constantin şi Culincă Marcel. De asemenea, trebuie să menţionăm şi faptul că realizările obţinute de organizaţia noastră nu ar fi fost posibile fără sprijinul concret primit din partea factorilor de decizie ai Prefecturii, Consiliului Judeţean Botoşani, Consiliului Municipal şi Primăriei Municipiului Botoşani, precum şi din partea conducerilor unor alte instituţii ca: D.G.A.S.P.C. Botoşani, Casa Judeţeană de pensii Botoşani, Teatrul Mihai Eminescu, Muzeul Judeţean, Biblioteca judeţeană „Mihai Eminescu” etc. Tuturor le aducem cele mai sincere mulţumiri, asigurându-i de toată consideraţia. (Marcel CULINCĂ)