Curajul de a spune lumii: sunt frumoasă!
Se întâmplă des ca femeile frumoase să aibă o părere proastă despre felul în care arată. Lipsa de încredere vine din prea mult bun simţ, împletit cu indiferenţa unor semeni incapabili să vadă frumuseţea celei de-alături, ori poate din cauza unui spirit critic prea accentuat. Şi asta se întâmplă, nu o dată, în lumea celor cu care soarta a fost generoasă. Care-şi pot privi semenii în ochi, au mersul suplu, mintea cu suficiente carate şi tot aşa.
La ce te poţi aştepta, în schimb, când nu vin toate ursitoarele la naştere şi porneşti, în viaţă, cu stângul? Când viaţa îţi curge în lumini şi umbre, ce pot fi înlocuite, dezarmant, de un întuneric deplin? Sunt numeroase femei, în lume, pentru care lumina ochilor e un bun pierdut, sau pe cale să devină o amintire. Multe dintre ele trăiesc în România, într-un timp în care grijile zilnice le fac să se gândească la orice, numai la faptul că sunt frumoase nu.
Şi totuşi sunt. Am înţeles asta, cel mai bine, privind, de pe margine, un inedit concurs de frumuseţe pentru nevăzătoarele din România. Sincer, nu mă dusesem la Piatra Neamţ cu cine ştie ce aşteptări. Grija mea era legată de concurenta Botoşanilor, Ioana – Beatrice Mangâr, o fată frumoasă care contam că va urca pe podium. Numai că am realizat, rapid, că va fi un concurs extrem de dificil.
Nu cred că am mai văzut, de bună vreme, atâtea fete frumoase la un loc. Faptul că nu erau obligate să intre în tiparele clasice, gen „90 – 60 – 90” şi nu existau nici constrângeri legate de vârstă sau de înălţime a permis şi unor fete „din lumea normală” să ajungă în lumea reflectoarelor. Diversitatea este, la urma urmelor, deconectantă, ea lipsind cu desăvârşire la clasicele concursuri de frumuseţe, în care toate fetele par absolut la fel. Doar că unele sunt blonde, altele roşcate, ori brunete...
În competiţiile tradiţionale multe din frumoasele ce au evoluat la Piatra Neamţ nu ar fi avut nicio şansă să acceadă. Suceveanca Finica Popa, solista cu o voce de aur, are 1,45 metri, dar asta nu a împiedicat-o să evolueze cu mult aplomb. Mi-a plăcut, în mod special, bucuria care se simţea în felul în care dansa. Nici Ioana, frumoasa noastră de la Botoşani, nu e înaltă. Dar a impresionat prin ochii ca de căprioară, armonia trăsăturilor, graţia mersului. A pierdut, în schimb, din cauza timidităţii, ceea ce, în viziunea multora, e tot o calitate. Crina Cocoş, ce avea să fie aleasă „Miss Pietricica”, e şi ea mică de statură. Dar sigură pe ea, decorativă, cu „verb”, cum spunea un membru al juriului, calităţi ce i-au adus titlul de la Piatra Neamţ, pe lângă cel de „Miss Constanţa”.
M-au mai impresionat referirile unor concurente la copiii lor lăsaţi acasă, cărora le doreau, în propria prezentare, tot binele din lume. Şi faptul că toate aveau calităţi, pentru care binemeritau prezenţa într-o finală. Nicoleta Oană şi Corina Elena Vaida, frumoasele venite de la Brăila şi de Alba – Hunedoara, erau zâmbitoare şi extrem de fireşti în comportament. Mihaela Cimbală (Miss Harghita – Covasna), Lăcrămioara Racariu (Miss Neamţ) şi Teodora Ichim (Miss Iaşi) au fost prezenţe agreabile, în memorie încă persistându-mi emoţia din glasul concurentei de la Iaşi, în momentul când s-a prezentat - emoţie ce i-a cuprins rapid şi pe spectatori. Mariana Tomşa (Miss Satu Mare), s-a distins prin sobrietate şi prin înălţimea cu adevărat de Miss, Rafaela Lăcrămioara Puşcaş (Miss Bihor – Sălaj) primind aplauze la scenă deschisă pentru inedita prezentare în versuri.
Una dintre învinsele competiţiei de la Piatra Neamţ, ce a obţinut un premiu din partea organizatorilor, pentru talentul la dans, a fost Cosmina Maria Adam (Miss Braşov). Frumoasă, dezinvoltă, cu discurs pe măsură, Cosmina n-a urcat, totuşi, pe podium, alte concurente câştigând sufragiile juriului. Şi-a luat revanşa după concurs, când dansul său oriental, absolut pasional, i-a adus aplauze călduroase din partea publicului.
Cristina Florina Vlad (Miss Bacău) a urcat pe podium, binemeritat. Tânără, frumoasă, suplă, ar fi putut evolua fără probleme şi în tradiţionalele concursuri de Miss. Andreea Loredana Zaharia (Miss Argeş), e o tânără de care cu siguranţă vom mai auzi. Trăsături frumoase, corp aşişjderea, inteligenţă şi foarte mult aplomb. Andreea a primit titlul de “Miss comunicare” şi are toate şansele să devină o femeie cu o viitoare carieră de succes. Aprecieri la fel de frumoase merită şi Elena Motoiu (Miss Sibiu), fată frumoasă ce a meritat, pe îndelete, locul II pe podium.
E destul de greu, într-o competiţie de o asemenea ţinută, să ai o opţiune de suflet. Eu m-am oprit, totuşi, la Kinga Iutka Solyom (Miss Mureş) - ce a câştigat titlul de “Miss popularitate”. Cu adevărat frumoasă, cu o rochie superbă, părea desprinsă dintr-un film de epocă. Avea ceva din aerul unei Ingrid Bergman, dar dintr-un nou mileniu.
Cred că, la Piatra Neamţ, toată lumea a câştigat. Şi concurentele, şi organizatorii (ce au pregătit un eveniment de o reală ţinută) şi cei ce au stat pe margine. Pentru că prima ediţie a unui concurs de Miss pentru nevăzătoarele din România a fost un eveniment special, cu mult firesc şi cu emoţii pe măsură. Aşa cum îi stă bine oricărui eveniment memorabil. (Carmen MORARU)
