„Omul Eminescu”, descoperit de nevăzătorii botoşăneni

În această dimineaţă, Clubul Asociaţiei Nevăzătorilor Botoşani a găzduit un eveniment cultural inedit, în amintirea lui Mihai Eminescu. În prezenţa unei audienţe numeroase, nevăzătorii botoşăneni au vorbit despre controversele legate de locul şi data naşterii lui Eminescu, prietenia sa cu Ion Creangă, iubirea tumultuoasă cu Veronica Micle, urmaşii familiei Eminescu (dinspre fratele său Matei), precum şi importantul loc ocupat de „ziaristul Eminescu” în presa vremii. Bună parte dintre materiale pregătite au fost lecturate în Braille, ceea ce a conferit un plus de neobişnuit şezătorii organizate în „vecinătatea” a 163 de ani de la naşterea poetului. Emoţionantă a fost şi lectura unor fragmente din scrisorile semnate, în alte timpuri, de Eminescu şi Veronica Micle.

Nu au lipsit câteva strofe din lirica poetului şi romanţele interpretate de nevăzători, acompaniaţi de veşnic tânărul Ludwig Schibinschi - ce şi-a susţinut şi propriul recital, în ropote de aplauze. Istoricul Gheorghe Median a devoalat, la rândul său, informaţii despre aspectul fizic al poetului, precum şi despre lucrurile care-i plăceau, cu adevărat. Printre invitaţii emoţionaţi de naturaleţea evenimentului s-a aflat şi Daniela Juravlea, director al DGASPC Botoşani.

În final, nevăzătorii botoşăneni au depus o jerbă cu flori albastre la statuia poetului din curtea Bisericii „Uspenia”.

Memorialul „GHEORGHE BURSUC”, la prima sa ediţie

Pentru mine, la fel ca pentru mulţi alţi prieteni, acest început de iarnă şi de lună Decembrie a debutat cu o invitaţie în municipiul Botoşani, acolo unde Tudorel Tupiluşi, unul din cei mai valoroşi lideri ai nevăzătorilor din România cât şi a comunităţii oamenilor de afaceri din judeţul Botoşani, a organizat o serie de evenimente cu şi despre persoanele cu dizabilităţi. Manifestările au prins viaţă cu ocazia Zilei naţionale a României, sărbătorită pe data de 1 Decembrie şi a Zilei internaţionale a persoanelor cu handicap, sărbătorită în toată lumea pe data de 3 Decembrie.

Aşadar, respectând cronologia evenimentelor, în perioada 30 noiembrie -1 decembrie - alături de şahişti nevăzători din toată ţara, am participat la prima ediţie a competiţiei şahiste Memorialul „Gheorghe Bursuc”, fost preşedinte al Filialei nevăzătorilor din Botoşani, timp de 20 de ani. La deschiderea competiţiei a luat parte şi un membru al familiei, Ştefan Dodiţă, ginere al regretatului Gheorghe Bursuc şi Mihai Baltă, reputat şahist, fost campion naţional la Şah prin corespondenţă şi fost membru de conducere a Federaţiei Române de Şah.

La startul competiţiei au luat parte şi Florin Jidanu - profesor la Liceul pentru Deficienţi Vizuali din Arad, Vasile Carapit şi Mihai Nistor - profesori la Liceul pentru Deficienţi Vizuali din Buzău, Candidatul de Maestru George Bratu din Buzău, Canea Petrică, un jucător ambiţios din Bacău, Costica Marchidan din Braşov - un tânăr profesor cu rezultate din ce în ce mai bune în plan şahist. Lor li s-au adăugat cei mai de seamă reprezentanţi la şah ai Regiunii Moldova, respectiv domnul Neculai Bunduc - fost preşedinte al Filialei Botoşani, Cezar Vieru, un obişnuit participant al fazelor finale de şah la nivel naţional, Tudorel Tupiluşi - preşedintele Filialei Botoşani şi vicepreşedinte responsabil cu activitatea sportivă a ANR care în acest an, la Finala Campionatului Naţional de Şah, a reuşit o surprinzătoare clasare pe locul şapte, precum şi Constantin Şoldan - preşedintele Filialei Iaşi, un debutant în competiţiile şahiste de nivel naţional.

Arbitrajul a fost asigurat de către arbitrul internaţional Radu Şofran, care înafara cadrului competiţional, este un prieten devotat al nevăzătorilor. Pe primele trei poziţii s-au clasat Dacian Pribeanu, Mihai Nistor şi Cezar Vieru. Locaţia în care s-a desfăşurat competiţia şahistă este elegantul Complex hotelier Maria, care are în componenţă camere de 3 şi 4 stele, oferind confortul şi anvergura competiţiilor internaţionale. În plus, cu totul remarcabil este faptul că toate costurile competiţiei au fost suportate de către Tudorel Tupiluşi din contribuţie personală.

După terminarea turneului, am vizitat cu toţii firma „Cartonajul”, patronată de prietenul nostru şi al şahului, Tudorel Tupiluşi, şi am aflat lucruri deosebit de îmbucurătoare, cum ar fi faptul că în această unitate economică sunt angajaţi unsprezece nevăzători. Vizita a continuat la sediul Filialei Botoşani, unde am fost primiţi cu toată căldura şi ospitalitatea specifice locului.

Tot în cronologia evenimentelor se înscrie şi seara magică de pe 1 Decembrie de la Complexul hotelier Maria, la care au luat parte jucătorii de şah, actorii trupei de teatru din Brăila, membrii şi salariaţi ai filialei gazde Botoşani. În total, peste o sută de nevăzători au petrecut o seară de neuitat!

Maestrul Cozmiţă Lascarache, un vrăjitor al acordeonului, alături de Cristina Moisa - cunoscut interpret vocal, au ţinut cu sufletul la gură întreaga audienţă. Cu toate îndatoririle de organizator, Tudorel Tupiluşi nu a putut rezista rugăminţilor prietenilor de a interpreta câteva piese muzicale la acordeon, instrument pe care îl stăpâneşte ca un adevărat profesionist.

Desigur, actorii nu s-au lăsat mai prejos şi au prezentat momente vesele, stârnind hohote de râs şi ropote de aplauze.

Printre actorii prezenţi am întâlnit un bun şi vechi prieten, Adrian Frâncu, unul dintre şahiştii nevăzători redutabili. Nu mică mi-a fost surpriza când l-am urmărit interpretându-şi rolul pe scenă. Am rămas cu ferma convingere că poate fi comparat oricând cu un actor profesionist.

Un moment cu o încărcătură emoţională de mare intensitate a fost intrarea în scenă a urătorilor, mascaţilor, caprei şi căiuţilor, care au prezentat urări şi dansuri de Sărbători, specifice locului şi care m-au făcut să înţeleg şi eu în sfârşit motivaţia străinilor care vin să îşi petreacă sfârşitul de an în Moldova, renunţând la Londra, Paris sau Roma.

Mă voi întoarce oricând cu drag pe aceste meleaguri şi apoi voi duce mai departe mesajele şi frumuseţea sufletească a oamenilor acestui loc.

Dacian PRIBEANU

Debutul Memorialului "Gheorghe Bursuc" la Botoşani. Invitaţi la momentul inaugural, Mihai Baltă şi Ştefan Dodiţă

Votaţi-l pe Ionel Man, la X Factor

Artişti nevăzători din trei judeţe, în spectacol la Teatrul „Mihai Eminescu” Botosani

Duminică, la orele 13.00, scena Teatrului „Mihai Eminescu” Botoşani va găzdui un spectacol inedit, în care vor evolua artişti nevăzători din judeţele Botoşani, Suceava şi Brăila. Botoşănenii, ce sunt invitaţi la eveniment, vor avea ocazia să-i aplaude pe membrii şi soliştii Tarafului folcloric „Entuziaştii” al Filialei Nevăzătorilor Botoşani, ce vor evolua sub bagheta lui Mitică Ştefan – de la „Rapsozii Botoşanilor”. Pe scenă vor mai urca duminică Taraful „Dor bucovinean” al Filialei Nevăzătorilor Suceava şi Trupa de teatru „Optimiştii” - a Filialei Nevăzătorilor Brăila.

Manifestarea este dedicată Zilei naţionale a României şi Zilei internaţionale a persoanelor cu dizabilităţi - ce se celebrează în întreaga lume pe 3 decembrie. O avanpremieră a evenimentului a avut loc la Brăila, pe 24 noiembrie, când protagoniştii spectacolului au fost artişti nevăzători din Botoşani şi Brăila.(Carmen Moraru)

Memorial şahistic la Botoşani

Vineri va debuta la Botoşani Memorialul de şah „Gheorghe Bursuc”, în competiţie urmând a intra cei mai buni 12 şahişti nevăzători din ţară. Iniţiativa organizării acestei prime ediţii îi aparţine lui Tudorel Tupiluşi, preşedintele Filialei Nevăzătorilor Botoşani.

„Am gândit acest Memorial ca un semn de recunoştinţă pentru bucuriile pe care mi le-a adus şahul, în special în ultimul deceniu, interval în care am participat la numeroase competiţii naţionale şi internaţionale”, a declarat iniţiatorul evenimentului.

Timp de două zile, în competiţia ce va prinde viaţă la Hotel Maria vor intra trei şahişti nevăzători botoşăneni, Cezar Vieru, Neculai Bunduc şi Tudorel Tupiluşi, printre oaspeţi aflându-se şi Dacian Pribeanu, maestru FIDE, multiplu campion naţional şi ocupant al locului III la Olimpiada de şah pentru nevăzători organizată în august în India. Partidele vor fi supervizate de Radu Şofran, din Bucureşti, care este arbitru internaţional.

La momentul inaugural al evenimentului vor fi prezenţi şi membri de familie ai regretatului Gheorghe Bursuc, ce a fost preşedinte al Filialei Nevăzătorilor Botoşani timp de 20 de ani.(Carmen Moraru)

Mici artişti din Dorohoi, descoperind lumea celor ce nu văd

A devenit o tradiţie pentru psihologul dorohoian Robert Lupaşcu să iniţieze activităţi în care interacţionează elevi din Dorohoi cu nevăzători botoşăneni, titulatura proiectului ce se perpetuează fiind „Trăim alături de oameni ca noi”. Secvenţa de proiect din această frumoasă toamnă a avut drept protagonişti în jur de 50 de elevi de la Şcoala gimnazială „Spiru Haret” Dorohoi şi de la Şcoala gimnazială „Al. I. Cuza” Dorohoi. Ei au fost însoţiţi în excursia de o zi la Botoşani de psihologul Robert Lupaşcu, învăţătorii Carmen Lepărdă, Vasile şi Rodica Bradu, profesor Brânduşa Crihan – bibliotecar şi profesor Adrian Diaconescu – profesor de sprijin.

În sala de spectacole a Palatului Copiilor Botoşani, Grupul de fluieraşi ai clasei a IV-a „Step by Step” de la Şcoala „Al. I. Cuza” Dorohoi, îndrumaţi de soţii Bradu, au prezentat un extrem de aplaudat program artistic. De acelaşi succes s-a bucurat şi grupul vocal al copiilor din clasa a II-a C, coordonaţi de învăţător Carmen Lepărdă, de la Şcoala „Spiru Haret” Dorohoi.

Invitaţi special la eveniment au fost muzeograful Gheorghe Median – vechi prieten şi colaborator al nevăzătorilor botoşăneni şi Ioan Enciu, conducător al fanfarei de la Palatul Copiilor Botoşani. Tudorel Tupiluşi, preşedintele Filialei Nevăzătorilor Botoşani, le-a vorbit copiilor despre viaţa nevăzătorilor, dar şi despre jocul de şah, el disputând câteva partide cu cei mici. Tot el a interpretat la acordeon şi două hore, în care s-au prins micii oaspeţi. Alexandru Surugiu, vicepreşedinte al Filialei Nevăzătorilor Botoşani, le-a explicat copiilor regulile jocului de table pentru nevăzători, cu cutii adaptate şi a citit în Braille, prezentându-le micilor artişti şi o istorie a alfabetului Braille. Inedită şi bine primită de public a fost şi melodia de muzică populară interpretată de Ghiţă Butuc, unul dintre decanii de vârstă ai filialei.

În aceeaşi zi, micii excursionişti au fost la Muzeul de Istorie Botoşani, la o plimbare prin oraş, dar şi în vizite la sediul Filialei Nevăzătorilor Botoşani şi la o unitate protejată, unde lucrează nevăzători. (Carmen MORARU)

Oficiali botoşăneni, în vizită la Filiala nevăzătorilor Botoşani

Ovidiu Portariuc, primarul municipiului Botoşani şi Adriana Zăiceanu, City Manager, admirând fotomontajele de la filială

Vizită - surpriză, total neanunţată, fără jurnalişti în zonă... Interesant şi de apreciat stil de lucru...

Numai cuvinte de laudă pentru "marea reabilitare" în care a fost inclus şi sediul filialei nevăzătorilor...

"Ziua internaţională a nevăzătorilor”, celebrată la Botoşani

Sediul Filialei Nevăzătorilor Botoşani a fost, cu o zi în avans, gazda unui eveniment dedicat „Zilei internaţionale a nevăzătorilor” - ce se celebrează în întreaga lume pe 15 octombrie. Iniţial, la mijloc de octombrie se sărbătorea „Ziua bastonului alb”, titulatura fiind proclamată de Lyndon B. Johnson, preşedintele SUA, pe 6 octombrie 1964. „Ziua internaţională a nevăzătorilor” a fost instituită mai târziu, în 1993, la Varşovia, Polonia, de către „Organizaţia Europeană pentru Bunăstarea Nevăzătorilor”.

Manifestarea de la Botoşani a avut în centrul ei de greutate poveştile de viaţă ale nevăzătorilor veniţi în număr mare la filială, bună parte dintre ei având un sprijin de nădejde, de-a lungul existenţei, în bastonul alb. Au vorbit despre experienţele lor uşor amuzante sau mai triste, pe alocuri, Neculai Bunduc, Constantin Surugiu şi Alexandru Surugiu. Emoţionant a fost şi micul discurs al lui Gheorghe Butuc, ce le-a povestit celor prezenţi cum reuşeşte să ajungă şi în zilele noastre, într-un oraş din care nu lipsesc gropile şi şoferii ce conduc după propriile reguli, din Cartierul Griviţa până în Centrul Vechi, la filiala nevăzătorilor.

La eveniment au participat în calitate de invitaţi Viorel Iliuţă, viceprimarul municipiului şi Viorel Grigoraş, patronul unei societăţi de transport. Atât Tudorel Tupiluşi, preşedintele Asociaţiei Nevăzătorilor Botoşani cât şi parte dintre nevăzătorii prezenţi au profitat de prezenţa reprezentantului administraţiei locale pentru a-i semnala o serie de probleme cu care se confruntă şi a căror rezolvare este de competenţa municipalităţii. Viorel Grigoraş, vechi colaborator al nevăzătorilor botoşăneni, a mărturisit celor prezenţi că are un tată cu probleme de vedere, context în care înţelege foarte bine problemele cu care se confruntă semenii cu dizabilităţi vizuale.(Carmen MORARU)

Taraful Filialei ANR Botoşani, în turneu în Basarabia

Între 25 şi 27 septembrie, 2012, s-a desfăşurat cea de-a doua parte a proiectului „Virtuozi nevăzători, reuniţi în lumea folclorului autentic”, care a însemnat deplasarea tarafului „Entuziaştii”, al Filialei Teritoriale Botoşani a Asociaţiei Nevăzătorilor din România în Republica Moldova. Mai întâi ne-au vizitat partenerii noştri, artiştii basarabeni, pe 1 iulie a.c. şi am susţinut împreună un spectacol pe pietonalul Unirii din oraşul nostru.

Acest proiect a fost finanţat de Primăria Botoşani, împreună cu filiala asociaţiei nevăzătorilor de la noi.

Când am trecut graniţa pe la Albiţa, nu-mi venea să cred că o dorinţă aşa de mare pe care am avut-o încă din copilărie, de a vizita acest vechi teritoriu românesc, mi se împlineşte în sfârşit. Pe 25 septembrie, pe la ora 16, am ajuns la Chişinău şi, în timp ce aşteptam să ne întâlnim gazdele într-o parcare, au venit doi români care au văzut de unde vine autocarul nostru şi ne-au ţinut o adevărată lecţie de patriotism, vorbindu-ne înflăcărat despre Eminescu şi despre istoria noastră comună.

Domnul Ştefan Oprea, vicepreşedintele Societăţii Orbilor din Moldova, ne-a întâmpinat cu multă bunăvoinţă, ne-a fost ghid foarte bun pe toată perioada cât am stat în Basarabia şi ne-a spus lucruri interesante, multe dintre ele necunoscute pentru noi.

Am vizitat Piaţa Marii Adunări Naţionale din Chişinău şi vă voi da câteva amănunte despre două monumente care m-au impresionat. Arcul de Triumf face parte din ansamblul arhitectural din centrul Chişinăului format de axa de simetrie ce uneşte Catedrala Naşterii Domnului, Clopotniţa, Piaţa Marii Adunări Naţionale şi Clădirea Guvernului Republicii Moldova. Arcul de Triumf (numit un timp Porţile Sfinte, iar sub regimul sovietic (Arcul Victoriei), a fost construit din piatră albă în perioada 1840-1841 după proiectul arhitectului-şef al Chişinăului Luca Zauşkevici, având o înălţime de 13 metri, pentru a comemora victoria armatelor ruseşti asupra turcilor. Clopotul instalat în interiorul arcului cântărea 6,4 tone şi a fost turnat din tunurile turceşti capturate ca trofee. Din punct de vedere arhitectural, planul "Porţilor Sfinte" se prezintă sub formă de pătrat. În altitudine construcţia are 2 niveluri. Nivelul de jos are două treceri pietonale în două sensuri. Cei patru piloni ai construcţiei au fost sculptaţi în stil corintic. Nivelul superior este decorat în stil clasic. Pe partea frontală este montat un orologiu mecanic, luminat în timpul nopţii dar care nu anunţă prin sunet ora exactă.

Catedrala Naşterea Domnului din Chişinău a fost ridicată în 1836 după proiectul arhitectului Avraam Melnikov. Este construită din piatră şi cărămidă, cu trei altare: unul principal (cu hramul Naşterea Domnului) şi două laterale (cel din dreapta cu hramul Sfântul Mucenic Nichita şi cel din stânga cu hramul Sfântul Ioan cel Nou, care ulterior au fost consacrate sfântului Alexandru Nevski şi sfântului Nicolae, făcătorul de minuni). Catedrala are o compoziţie simetrică. Ansamblul este alcătuit din biserică şi clopotniţă. Catedrala Naşterea Domnului este amplasată în apropierea pieţei Marii Adunări Naţionale şi aparţine Bisericii Ortodoxe din Moldova (subordonată Bisericii Ortodoxe Ruse).

Un alt moment interesant a fost oprirea noastră la un joc de şah cu pătratele din piatră, cu latura tablei de 8 metri, aflat în parcul din zonă. Piesele din lemn, destul de grele, între 3 şi 8 kilograme, trebuiau purtate de jucători în mâini, după ce stabileau precis de pe margine unde trebuie mutate. Foarte interesant: este în aer liber, se menţine şi se dezvoltă forma fizică şi abia după aceea se joacă şi şahul, sportul minţii. Pentru nevăzători este mult mai greu să folosească acest joc de şah din parc.

Am fost cazaţi la căminul Societăţii Orbilor, care se află într-o zonă, cândva numai a nevăzătorilor, care cuprinde întreprinderea la care lucrau şi astăzi aproape nu mai funcţionează, magazinul, blocurile de locuinţe, clubul, cantina şi creşa. Asta a fost cândva, pentru că astăzi a rămas de poveste. Mai sunt barele metalice de diverse culori care conduc la toate obiectivele şi aleile pavate în aşa fel ca să fie simţite şi să ghideze utilizatorii.

Camerele au fost reabilitate după cele mai noi tehnologii, uşi şi ferestre termopan, cabine de duş moderne, instalaţii la cele mai înalte standarde şi lenjerie curată pe saltele Relaxa. Totul era nou şi frumos, aşa cum este bine să fie când primeşti oaspeţi.

Pe 26 septembrie am mers la Direcţia Centrală a Societăţii Orbilor din Moldova, unde am fost primiţi cu prietenie. S-au prezentat gazdele, apoi ne-am prezentat şi noi, spunând fiecare câteva cuvinte despre sine, despre instrumentul la care cântă şi alte amănunte personale. Această întâlnire a durat doar vreo 15 minute şi mi-a părut rău că nu am avut posibilitatea să aflu mai mult despre activităţile care se desfăşoară aici.

În continuare am fost invitaţi să facem o vizită la Muzeul de Istorie şi Arheologie al Moldovei unde am aflat lucruri foarte interesante despre istoria românilor de la o ghidă care era foarte bine pregătită, amabilă şi patriotă înflăcărată, deşi avea numai vreo 25 de ani. Cel mai interesant, - spun colegii noştri văzători -, a fost la secţia Diorama. Aici, pe un perete de vreo 500 de metri pătraţi era pictat un tablou, de fapt secvenţe din operaţiunea Iaşi-Chişinău, războiul de cucerire a României de către ruşi, din august 1944. Pentru această dioramă au muncit doi pictori ruşi, Nicolai Semionov şi Alexei Peseghin, de la un muzeu din Moscova, documentându-se şi pictând timp de 8 ani. Totul era aşa de autentic şi de fidel, că aveai impresia că, ori de unde te-ai fi uitat, parcă erai în centrul evenimentelor şi chiar luai parte la ele. Tot aici am avut ocazia să punem mâna pe arme care au fost folosite în cele două războaie mondiale.

Următorul nostru obiectiv a fost dulce şi anume magazinul de prezentare a fabricii de dulciuri renumită, «Bucuria». Aici am avut ocazia să cumpărăm multe sortimente de bomboane ori alte dulciuri.

Nici la următorul obiectiv nu ne-am plictisit, fiindcă era magazinul de prezentare a băuturilor al cramei vestite de la Cricova. Erau cele mai diverse băuturi împachetate în sticle cu adevărat măestrit lucrate, având formele cele mai neaşteptate de cai, viori şi multe, multe altele. Vechimea băuturilor era de la 30 de ani, până la cele care s-au făcut anul trecut, dar şi preţurile erau peste puterile multora dintre noi.

După masa de prânz am făcut o repetiţie sub conducerea dirijorului nostru, Mitică Ştefan, clarinetist al Orchestrei Rapsozii Botoşanilor, împreună cu colegii noştri, artişti Basarabeni, Petru Mândru şi Dorin Moisei la vioară şi Petru Ursu la acordeon. Formaţia astfel întregită sună mult mai plin şi mai bine. Totul merge aşa cum ne dorim. Am mers în camere şi ne-am îmbrăcat cu costumele naţionale, apoi am fost duşi cu autocarul nostru În Grădina Publică Ştefan cel mare din centrul Chişinăului, pe aleea clasicilor. Aici ne aşteptau reprezentanţii societăţii orbilor împreună cu inginerul lor de sunet care făcea probe la staţia de amplificare.

Simţeam că eram emoţionaţi cu toţii, nu de faptul că trebuie să cântăm, pentru că de acum avem rutina oamenilor cu experienţă, ci ne impresiona locul unde suntem acum şi unde nici nu am fi putut visa altădată să fim.

Era prezentă multă lume doritoare să asiste la spectacolul nostru care era inedit pentru mulţi dintre ei. Mass-media era şi ea la datorie: televiziunea „Publika” a transmis spectacolul nostru în întregime, Iar televiziunile Moldova 1 şi Jurnal TV au luat mai multe interviuri. Sigur trebuie să fi fost prezentă şi presa scrisă, dar eu nu ştiu ce ziare au avut reprezentanţi.

Spectacolul a început la ora 17.30 şi a durat până la ora 19. Deschiderea a făcut-o domnul Dumitru Sclifos, preşedintele Societăţii Orbilor din Moldova, care a spus că acest concert are loc datorită acordului încheiat în 2011 între Societatea Orbilor din Moldova şi Asociaţia Nevăzătorilor din România. S-au făcut până acum mai multe acţiuni şi vizite bilaterale. Ne-a urat bun venit în Basarabia şi succes participanţilor la acest spectacol.

Prezentatorii au fost doamna Carmen Moraru pentru soliştii şi formaţia de la Botoşani şi domnul Ştefan Oprea, pentru soliştii basarabeni. S-au cântat 3 piese orchestrale specifice zonei Botoşaniului şi în rest, soliştii au cântat melodii din aproape toată Moldova.

Instrumentiştii ansamblului nostru au fost: Alexandru şi Constantin Surugiu la vioară, Mihai Călin la ţambal, Florea Mureş la contrabas, Vasile Tupiluşi la baterie, George Iliescu la trompetă, Valentin Popa la fluier şi Mitică Ştefan, dirijorul nostru, la clarinet. Soliştii vocal au fost Steluţa Surugiu, Larisa Onciu şi Relu Matei.

Soliştii instrumentişti Basarabeni Dorin Moisei şi Petru Mândru la vioară precum şi acordeonistul Petru Ursu au cântat cu noi în taraf. Ceilalţi solişti vocal basarabeni au fost: Sofia Secară de la Soroca, Ion Malcic de la Bender, Zvetlana Cebotari de la Căuşeni şi Ina Cernei de la Făleşti.

Seara ne-am luat rămas bun la o masă prietenească şi un pahar cu vin moldovenesc de la prietenii noştri cu care am cântat, precum şi de la celelalte cunoştinţe făcute.

Pe 27 septembrie am pornit-o spre oraşul Bălţi. Ieşirea din Chişinău a fost foarte dificilă pentru că tocmai atunci se desfăşura greva transportului în comun şi oraşul era aglomerat cu multe maşini particulare care altfel poate că nu ar fi circulat. După vreo 45 de minute am scăpat la drum liber.

Am trecut pe lângă crama de la Mileşti care s-a înfiinţat în cariera de piatră din care s-a scos piatra pentru refacerea Chişinăului după distrugerile celui de-al doilea război mondial. Ghidul ne spunea că are peste 200 de kilometri şi fiecare stradă sau galerie secundară, poartă denumirea unui soi de vin şi de struguri, iar butoaiele de peste 5000 de litri sunt ceva obişnuit. Sticlele stau în diverse poziţii pentru maturarea vinului renumit de acum din Moldova.

Următoarea noastră oprire a fost la Mănăstirea Curchi despre care am să vă spun câteva cuvinte. Mănăstirea Curchi este una din cele mai însemnate monumente ale arhitecturii moldoveneşti din Basarabia. Aceasta este situată în Codrii Orheiului ai comunei Vatici, din raionul Orhei, la o distanţă de 14 kilometri sud vest faţă de oraş. are un trecut cultural şi religios de peste două secole, fiind considerată drept "cea mai frumoasă şi mai vestită mânăstire din Basarabia”. Ca ansamblu arhitectural aceasta s-a constituit in secolele XVIII-XIX, fiind compusă din doua biserici, nouă clădiri cu chilii, o livadă şi un bazin de piatră. Biserica Sfântul Dumitru, construită în 1775 de Iordache Curchi, este un exemplu de stil neobizantin, iar biserica Naşterii Maicii Domnului, ridicată între 1808 şi 1810, este construită în stilul clasicismului, cu elemente de barocco. Cronologic, istoria mănăstirii începe în anii 1775, ajungând la mijlocul secolului al XIX-lea drept una din cele mai bogate, mai frumoase şi mai mari mănăstiri din Moldova.

Manastirea a avut şase biserici din care amintesc doar două: biserica de iarna Sfântul Dumitru, zidită în 1844 şi biserica de vară Naşterea Maicii Domnului, ridicată în 1872, considerată clădirea de căpetenie a mănăstirii, redeschisă şi sfinţită la 21 septembrie 1993.

În anul 1958 puterea sovietică a izgonit călugării, a distrus numeroase icoane şi a ars literatura religioasă şi artistică, ridicată la un total de aproape 4 mii de volume. Bisericile Naşterea Domnului şi Sfântul Nicolae au fost transformate în depozite, biserica Sfântul Dumitru în club, iar Toţi Sfinţii în morgă.

În anul 1959 pe teritoriul mănăstirii a fost construită o colonie de alienaţi, care a ajuns apoi spital de psihiatrie. Abia în anul 2002 complexul monastic Curchi a fost transmis în gestiunea Bisericii Ortodoxe din Moldova.

Biserica principală a mănăstirii, catedrala cu hramul Naşterea Maicii Domnului, a fost construită între 1862-1872, după un proiect al arhitectului italian Bartolomeo Rastrelli. Executată în stil baroc, este cea mai înaltă catedrală din Moldova - cupola de mijloc având 57 de metri, este geamănă cu Soborul Sfântul Andrei cel întâi Chemat de la Kiev. În timpul celui de-al doilea război mondial a avut loc un incendiu, care s-a soldat cu arderea completă a picturii dinăuntru şi a catapetesmei poleite cu aur. După un puternic bombardament, din cele patru clopotniţe ale catedralei s-au păstrat doar două. Catapeteasma actuală, fără icoane, datează din 2000, fiind realizată de nişte meşteri din România.

La Bălţi am ajuns către ora 13.30. La coborârea din autocar am fost primiţi cu pâine, sare şi un şervet moldovenesc de către doamna Maria Belevanţev, preşedinta filialei locale a Societăţii Orbilor din Moldova.

Ne-am pregătit şi am dat spectacol numai cu taraful şi soliştii de la Botoşani în clubul Întreprinderii Optimist etern. Sala era bună şi s-a auzit bine, deşi nu aveam amplificare.

La sfârşit, am fost invitaţi la masă la cantina acestei unităţi economice în care nu se mai munceşte cine ştie ce, doar 20 de persoane mai fac câte ceva. Gazdele ne-au mulţumit pentru că am făcut efortul şi am venit aici, iiar bucuria a fost şi de partea noastră pentru că i-am cunoscut pe nevăzătorii de aici şi am aflat multe lucruri despre ei. La plecarea spre ţară ne-am mai oprit la Metro pentru a cheltui şi ultimii bani moldoveneşti şi pe urmă am mers cu bine până acasă.

Ne bucurăm mult de tot pentru această posibilitate de a fi vizitat o parte din Basarabia şi pe colegii noştri şi se cuvine să le mulţumim pentru asta Primăriei din Botoşani, doamnei Carmen Moraru care a făcut acest proiect şi domnului preşedinte Tupiluşi care a organizat această deplasare.

Constantin Surugiu

Relu Matei, solist al Tarafului "Entuziaştii" Botoşani, la Starea Civilă. Casă de piatră!